Festivalul “Sighisoara Medievala” – 2004

Locatia initiala nu a fost Sighisoara insa, drumul acolo ne ducea si intamplarea a facut sa nimerim exact perioada festivalului. Nu prea sunt plimbata, nu ca nu as fi vrut, ci din alte consideratiuni, asa ca am fost peste masura de bucuroasa sa ma aflu acolo la momentul potrivit. Ne-am cazat la un hotel – imi plac hotelurile, ne-am instalat si, desi era tarziu, am plecat sa vizitam orasul; furnicaraie de lume, un du-te-vino continuu.
Nu stiu cum sunt altii, dar pe mine ma impresioneaza foarte tare locurile cu incarcatura istorica. Mi-ar placea, si daca ar fi dupa mine s-ar intampla, sa cunosc localitatile, casele natale, vietile personale ale tuturor marilor nostri eroi de neam, ale scriitorilor si poetilor nostri. Astept cu nerabdare timpul care-mi va apartine si sigur voi sti sa-l folosesc.
Asadar, cu emotii in inima fiindca ma aflam in localitatea in care odata Vlad Tepes a trait, mi-am deschis larg ochii pentru a-mi intipari pe retina pentru totdeauna tot ceea ce aveam sa vad. Incercam sa-mi imaginez oamenii timpurilor de demult, grijile si nevoile lor, tinutele de zi cu zi, tinutele pentru festivitati…Gandurile imi erau in acele timpuri vechi atunci cand ne-am oprit sa-i vedem pe actorii care incercau un dans medieval, apoi o lupta cu sabii, si incercam sa respir si cu ochii si cu porii aerul evului mediu, si chiar as fi reusit daca tinerii actori nu ar fi fost plictisiti peste masura iar costumele lor neingrijite.
Pacat! Din nou, pentru a cata oara, ne aratam valoarea!?
Multi tineri adunati in grupuri intinsi pe caldaramul stradutelor incercau sa-si vanda talentele. Cativa erau pictati pe fata imitand diferite masti si se ofereau pentru poze in schimbul unei sume mici de bani sau in schimbul unor tigari, altii faceau face-painting, unii cantau in grupuri…
Am facut o multime de poze, dar din pacate nu sunt digitale si calitatea lor este slaba. Am scanat cateva si le postez mai jos.
Sighisoara este o foarte frumoasa cetate-muzeu medievala si sper ca actualii ei locuitori sa stie sa o aprecieze si sa o intretina pentru ca, sincer spun, nu am fost prea multumita de stadiu in care erau cladirile, atunci in 2004. Ceea ce au reusit in secolul XIV harnicii mestesugari sa construiasca, stricam noi in secolul XXI prin indiferenta noastra.
Sunt convinsa ca sunt eu prea pretentioasa si fiindca am incercat o transpunere in timp, realitatea m-a dezamagit, dar nu a reusit sa-mi aduca picioarele pe pamant pentru ca nu am cedat. Eram acolo cu un scop si sederea mea acolo mi-a acumulat energia pentru cateva luni.
De la Sighisoara via Alba-Iulia. Ai!

………………………….

22.07.2008