Cum sa fii un bun scriitor

Pe Amelie Nothomb nu pot sa o citesc decat pe nerasuflate. Sunt indragostita de romanele ei si e printre putinii scriitori carora le-as reciti romanele. Chiar la trei zile dupa ce am terminat “Igiena asasinului” am inceput sa o recitesc. Nici mie nu-mi vine sa cred ca fac asta pentru ca nu suport sa citesc de doua ori o carte, sau sa vad de doua ori un film.

“Uimire si cutremur” a fost primul ei roman citit de mine, pe care l-am devorat pe loc. Plina de talent, spirituala, ironica, insolita te capteaza inca din primele randuri. “Antichrista” e un amestec de umor si rautate care te surprinde. A.N. e delicioasa!

Pretextat Tach (Igiena asasinului) e unul din cele mai controversate personaje intalnite. Intalnesti multe contradictii ale “normalului” in mintea acestuia, si iti vine sa cedezi in fata viziunii lui datorita convingerii cu care-si sustine ideile.

Am sa incep cu reprezentarea scriitorului:

“Cum ai vrea dumneata ca un scriitor sa fie pudic? E meseria cea mai impudica din lume: prin stil, idei, poveste si cercetari, scriitorii nu vorbesc niciodata decat despre ei insisi, ba, colac peste pupaza, se mai folosesc si de cuvinte. [...] scriitorii sunt obsceni; altminteri ar fi si ei contabili de tren, telefonisti, intr-un cuvant, oameni respectabili.”

“Dar n-ajunge sa ai pana buna sa fii scriitor. [...] trebuie sa ai boase. [...] boasele sunt capacitatea de rezistenta a unui individ la reaua-credinta a mediului. [...] Trebuie sa ai scula. [...] Scula inseamna capacitate creatoare. Putini sunt oamenii in stare sa creeze cu adevarat. cei mai multi se multumesc sa-si copieze predecesorii [...]. mai e nevoie de buze. Buzele au doua roluri. Mai intai ca preschimba cuvantul intr-un act senzual. ti-ai imaginat vreodata ce ar fi cuvantul fara buze? ar fi ceva de o raceala tampa, de-o uscaciune fara nici o nuanta… Al doilea rol este chiar mai important: buzele inchid gura cand ceva nu trebuie rostit. si mana are buzele ei, care o impiedica sa scrie ce nu trebuie scris.[...] …iti mai trebuie ureche si mana. Urechea e ca sa intelegi. [...] Mana-i ca sa te umpli te placere. [...] sa scrii fara placere e imoral. Scrisul poarta in sine toti germenii imoralitatii. Singura scuza a scriitorului este placerea. Un scriitor care n-ar simti placerea ar fi la fel de dezgustator ca un ticalos care ar viola o fetita fara nici o satisfactie..

[...] Mana este sediul placerii de a scrie. Si nu-i singurul: scrisul te face sa traiesti placerea cu pantecele, cu sexul, cu fruntea si cu maxilarele. [...] cand creeaza ceea ce are nevoie sa creeze, mana freamata de placere, devine un organ genial. [...] mana aluneca singura fara sa ceara parerea creierului. [...] Mana incearca in astfel de momente o voluptate asemanatoare, inrudita, fara indoiala, cu a calului apucat de nabadai sau a intemnitarului care evadeaza. Pe de alta parte, se impune inca o constatae: nu-i oare tulburator ca, si cand scriem, si cand ne masturbam, intrebuintam acelasi instrument, mana?”