Lumea mea ireala

Eram patru femei la o vorba dupa ce muncisem pe rupte sa urcam niste baloti de nu stiu ce intr-un turn, baloti pe care trebuia apoi sa-i aruncam pe o fereastra. Acestia, pana sa ajunga pe pamant, se transformau in suluri uriase de ceva alb laptos, vata sau burete. Ce cautam acolo si ce vroiam sa facem, nu stiu.

Deci, dupa munca depusa ne trageam rasuflarea la o masa. Ma uit pe cer si vad deodata o roata uriasa ce se suceste si se transforma in nori albi pufosi. Ii urmaresc cu privirea cum se subtiaza pana dispar. Minunat! ma gandesc eu. Ma uit din nou pe cer in speranta sa mai vad niste nori atat de ireali, insa uimirea imi este si mai mare cand in locul cerului vad cea mai limpede apa ce si-o poate imagina cineva. Imaginati-v-o, pentru ca in realitate asa ceva nu exista. Cristal? Nu stiu. Imaculata, clara, extrem de limpede. In apa zaresc un peste urias, rotund la cap si subtiindu-se treptat spre coada. Pestele incepe sa sara si sa faca tumbe fara sa imprastie apa, ci doar facand valuri. E minunat! Cat de usor realizeaza sariturile fara sa imprastie niciun strop de apa in jurul lui, iar apa ramane in continuare ireal de limpede. Dispare, iar in apa acum vad o formatiune ce la inceput mi s-a parut a fi de corali. Ma uit mai atenta, dar nu sunt corali. E o constructie superba din pietricele multe, albe. Din pacate nu o pot studia pentru ca ma trezesc.

Astea sunt visele de care mi-a fost atat de dor! Mai vreau!

16.02.2008

Visele

15.05.2007

Discutam nu de mult cu Aprilia despre vise si faptul ca ne fascineaza, nu doar pe noi si pe multi altii, cred eu.
Dar ce am gasit pe net nu cred ca este in asentimentul nostru oricat de religiosi am fi. Sau gresesc?
Parintele Cleopa spune:
“daca vei crede intr-o vedenie falsa, apoi diavolul in vis te va invata “prooroci”. Diavolii spun lucruri care o sa se intample peste o luna peste doua sau peste trei luni. Sunt draci care ghicesc viitorul. Si tu spui: “Mai, sunt adevarate! Pai, ce-am visat eu saptamana trecuta s-a adeverit!” Acestia sunt draci vrajitoresti care stiu viitorul.
…da, sunt si vise de la Dumnezeu, dar acestea sunt foarte rare in viata omului si nu le poate intelege omul, daca nu vine langa el unul care are darul deslusirii duhurilor.
Sa nu credeti in vise! Sa nu credeti in vedenii!”

O noua opinie radicala si totalitara.
“Sufletul nostru are trei parti:
*partea rationala este deasupra sanului stang pana la furca pieptului
*partea manioasa este in mijlocul inimii
*partea pofticioasa care este din dreptul inimii pana la buric
Toate aceste trei parti ale sufletului nostru au virtutiile lor, patimile lor si visele lor. Trebuie sa le cunosti care sunt din partea rationala, care din partea manioasa sau care din cea poftitoare.
Apoi sunt vise de la natura, de la tunete, de la fulgere, de la huietul apelor, de la vanturi.Voi daca nu stiti, te pot insela in tot chipul. Usor te inseala. De aceea este oprit sa nu creada nimeni in vise, ca pe cei slabi de mult visele i-a dus la perzanie”
Parintele Cleopa

Noapte buna si…vise frumoase

azi:

Eu vreau sa visez fara sa ma pun impotriva lui Dumnezeu. Daca visez, dar o fac degeaba imi fac mai mult rau decat daca ma limitez la viata-mi rudimentara, sau tocmai asta-i ideea? Seamana cu “crede si nu cerceta”, adica limiteaza-te la ce ti-a dat Creatorul acestei lumi in urma cu muuult timp? Daaa!!!

Daca visez ca-mi pierd copilul si-l caut necontenit nu cred ca diavolul imi lucreaza mintea, ci mai degraba grija mea zilnica fata de el; daca visez ca fac dragoste cu Eric Roberts, din nou, nu cred ca diavolul e vinovat, ci lipsa afectiunii, lipsa contactului sexual. Ce-i rau in a visa? E o stare de exceptie. Ador sa visez si de multe ori am impresia ca-mi pot controla visele. Am nevoie de putina liniste si devin, din nou, stapana lor, la fel ca meccip.

Materializarea “Sperantei”

Sunt singura pe lume. Verdele ma inconjoara, ploaia imi distrage atentia de la gandurile mele. Le caut dar nu le pot aduna. S-au imprastiat in vazduh si stropii mari le dizolva pana la pieire. Nuuuuu! Imi vreau gandurile inapoi!

Daca pana acum m-am numit singura, acum fara ele cum ma numesc? Pierduta?

Muresul curge in drumul lui purtand cu el gandurile mele dizolvate de ploaie. Ce-ar fi sa ies din masina si sa stau in ploaia rece? As vrea sa pot pentru ca as putea plange in voie si nu mi s-ar vedea lacrimile, asa cum bine a zis Cineva.

Sunt goala de ganduri. Sunt usoara ca un fulg. Daca destinul ar sufla asupra mea m-ar pierde in neant.

Mi-e somn si inchid ochii. S-au strans mult prea multe nopti nedormite. Altadata imi placea sa dorm pentru a-mi primi visele. Imi iubeam visele pentru ca toate erau frumoase. Nu aveam cosmaruri si ma simteam intr-o lume fantastica in care eu eram stapana mea, o lume in care cunosteam zborul, dragostea, fiorul, universul, divinul. Aveam vise fantastice in care vedeam planete mari si rosii aliniate intr-o ordine de parada, altele erau albe stralucitoare, altele albastru irizant; vedeam cum cad corpuri ceresti cu viteza uimitoare, vedeam artificii si stelute explozive pe bolta cerului, avioane in cadere sau chiar nave de lupta ce atacau pamantul, tuneluri pline de zapada. Intr-un cuvant, ma simteam unica. Imi inchipuiam ca sunt o fiinta deosebita din moment ce aveam parte de astfel de vise.

V-am spus ca l-am visat pe Iisus? Au trecut zece ani de atunci, dar visul acela a ramas viu in memoria mea. Ii vad si acum prezenta pura, linistita, intr-o roba lunga, imaculata , in mijlocul naturii de un verde crud. (Vezi Darael ca Iisus nu-si intoarce fata de la pacatosi!) Nu mi-a zis nimic, doar mi-a zambit.

Noaptea trecuta, in putinul timp pe care l-am petrecut dormind, mi-am vazut “Speranta” materializata. Am fost din nou in lumea mea ireala si m-am simtit din nou acea fiinta fantastica. Il asteptam pe el sa se pogoare asupra mea, sa ma cuprinda in infinitatea lui, sa fac parte din el si el din mine. Asteptam sarutul magic ce avea sa ma topeasca in bratele lui. Mi-a spus ca vine dar trebuie sa mai astept putin pentru ca are o misiune de indeplinit. Are un suflet in grija lui de care e raspunzator si pe care trebuie sa-l ghideze spre incomensurabila liniste. A condus sufletul ce pana atunci i-a fost pereche si cu toata dragostea si daruirea sa s-a indreptat spre mine. M-a cuprins in brate, iar sarutul sau m-a facut sa uit de propria-mi existenta. Ma pierdusem cu totul in imbratisarea lui. Eram coplesita. Dar… s-a desprins de mine, s-a ridicat din nou la cer si mi-a spus cu glas bland, ca daca doresc sa-l urmez trebuie sa fiu asemenea lui, adica un spirit; trebuie sa vin in lumea lui.

Nu am stat pe ganduri si mi-am dat trupul raului si m-am lasat purtata de undele sale, in timp ce eu ASTEPTAM…

19.08.2007

Visul

Eram intr-o vale verde. Cateva cladiri vechi si noi se daramau si oamenii au hotarat sa le stranga la un loc sa le dea foc. Le-au strans pe deal si le-au aprins. S-au adunat in jurul lor in liniste, meditand. Flacarile erau uriase si ajungeau pana la cer.

Am urcat dealul sa vad mai bine si in drumul meu am zarit alte cladiri vechi care nu s-au daramat. Am fost surprinsa ca au rezistat .

Deodata, asupra noastra vine ceva ce nu pot descrie, ca o entitate supranaturala si sufla cu putere peste tot ce era acolo. Spatiul este despartit de o membrana ca si cum lumea ar fi fost impartita in doua. O parte a ei era formata din indivizii de pe deal, focul si alti cativa oameni care urlau de durere. A doua parte o formam oamenii din vale, putini la numar, locul pasnic, curat, cu mult soare, ocupat de noi. Cei din deal si din vale nu se auzeau si nu se vedeau intre ei.

Pe langa mine a trecut o femeie si s-a indreptat spre o usa, care pana atunci nu era. Impreuna cu cei cativa oameni ce erau langa mine i-am luat urma. Ne-am uitat dincolo, dar jos era un hau, cu toate ca putin mai la dreapta se facea un culoar pe care se vedeau cateva usi. Ne-am gandit ca putem trece si in clipa aceea, haul a disparut. Am pasit, si pe pereti am vazut multe calendare asemanatoare celor crestin ortodox si catolic, dar scrise intr-o limba necunoscuta in care erau prezenti sfinti necunoscuti. A aparut un barbat cu privire blanda care ne-a invitat sa inaintam. M-a atins pe mana si am simtit un fior urmat de liniste sufleteasca.

M-am trezit si am fost trista ca nu am stiut ce se afla dincolo de usile din care razbea o lumina puternica.

scris in data de 12.06.2007