Jocurile pe calculator

scris in 23.10.07 09:07:08

Când am descoperit jocurile pe calculator am fost la fel de entuziastă ca orice copil de vârsta mea ). Jucam orice îmi pica în mână, chiar şi banalele jocuri pentru copii mici şi mă distram copios. Mare invenţie, jocurile astea! Îmi plăcea la nebunie să vând prăjituri în timp record iar cu banii agonisiţi să-mi cumpar utilităţi performante pentru a face puncte mai multe. Îmi plăcea să joc jocurile cu bile pe care trebuia să le grupez pe culori aruncând cu alte bile de aceeaşi culoare. Jucam cu placere orice joculeţ pentru copii mici sub pretextul că-i arătam fetei mele cum trebuie jucat ). Bineînţeles că fata trebuia să se roge de mine să o las şi pe ea.

Dar primul meu joc de care devenisem obsedata a fost GTA-Vice City. Vaaai, cât am adorat jocul ăsta! Eram innebunită după el, eram dependentă. A fost chiar primul joc de calculator pe care l-am jucat. Îl ştiţi? Tipul ieşise de la închisoare şi era racolat de tot felul de indivizi ca sa le faca servicii de natură mafiotă, dar ce mi-a placut foarte mult la jocul ăsta, spre deosebire de altele, a fost că nu era legat doar de îndeplinirea sarcinilor ce le primea şi era independent în mişcări. Puteai să-l manevrezi cum îţi plăcea, puteai să-i dai alte misiuni, sau pur şi simplu, puteai să te plimbi prin oraş. Îmi vine să râd când îmi amintesc cum mă plimbam pe străzile Vice-City-ului legându-mă de bieţii oameni, caftindu-i pentru a le lua banii si masinile, sau făceam rost de arme, mă urcam pe o cladire şi trăgeam în tot ce mişca doar pentru a provoca poliţia care venea cu elicoptere şi tancuri. Până şi populaţia se pornea împotriva mea şi ajuta poliţia. Mamă, ce mă distram! Între timp, am aflat de nişte coduri care mă ajutau să scap de poliţie, să fac rost de arme sau să-mi măresc viaţa. Mai mare plăcerea să-i provoc! Imi placea sa fur masini. Erau de la maşini antice pâna la jeepuri uriaşe şi în plus aveam şi radio la bord. Pe lângă asta, făceam curse de motoare şi chiar cu barcile. M-am plimbat, aşadar, cu motoare, maşini, ambulanţe, taxiuri cu care făceam curse pentru bani, maşini de poliţie, maşini de pompieri, bărci şi chiar şi elicoptere. Grafica era deosebită!

De ce spun că devenisem obsedată? Pentru că atunci când mă uitam la televizor, obligatoriu făceam asociaţii între acţiuni; comparam peisajele, cursele de maşini, violenţa armelor. Mă culcam noaptea târziu pentru că-mi era imposibil să mă desprind de joc, iar când adormeam bineînteles că-l visam. Visam pâna şi mişcările ce le făceam la calculator. Din păcate nu l-am dus până la sfârşit pentru că m-am blocat la o misiune. Oricum, eram pe aproape.

Mi-e dor să-l joc. Cred că am să-l reinstalez.

VREAU GTA-UL! CINE MI-L DA?