Cum vede un misogin femeia

Revin, putin mai tarziu decat trebuia, cu ultima pledoarie a lui Pretextat Tach si anume, misoginia. Peste “Igiena asasinului” au mai trecut aproape trei carti, dar nu ma pot abtine sa nu revin la acest caracter insolit si persuasiv in acelasi timp. Am ales, ca in toate celelalte insemnari ale A. Nothomb, sa nu-mi folosesc cuvintele proprii pentru a nu diminua elocinta scrierilor ei.

“[...]ai vazut dumneata ceva mai urat decat o femeie? iti inchipui cum ar fi sa ai sani, coapse, ca sa nu mai vorbesc de tot restul? …o rasa cum nu se poate mai spurcata, victimele astea. Daca am extermina-o complet, poate ca am avea, in sfarsit, liniste, iar victimele ar avea si ele ce-si doresc, si anume martiriul. Femeile sunt niste victime deosebit de pernicioase intrucat isi cad victime mai cu seama lor insile, adica celorlalte femei. Daca vrei sa cunosti drojdia sentimentelor omenesti, cerceteaza sentimentele pe care le nutresc femeile unele fata de altele: ai sa te infiori de scarba vazand atata ipocrizie, gelozie, rautate si josnicie. [...] Conditia femeii a devenit teatrul celei mai scarbavnice rele-credinte.

[...] Sa luam situatia cum era inainte; femeia ii este inferioara barbatului, se intelege de la sine, ajunge sa vezi cat e de urata. Pe vremuri, nici urma de rea credinta: nu-i ascundeam inferioritatea si o tratam ca atare. Astazi, te apuca greata: femeia ii este tot inferioara barbatului – e tot asa de urata-, dar o impodobim cum ca ar fi egala cu el. Proasta cum e, crede, bineinteles. O tratam insa tot ca si cum ar fi inferioara: salariile nu-s decat un indiciu minor. Celelalte indicii sunt cu mult mai grave: femeile-s ultimele in toate domeniile, incepand cu cel al seductiei – ceea ce nu-i deloc de natura sa ne mire, avand in vedere uratenia, nerozia si mai ales tafna lor dezgustatoare ce iese la iveala cu primul prilej.”

“[...] Femeile de acum sunt chiar mai rele decat menajerele de altadata, care macar serveau la ceva. Astazi, femeile isi petrec timpul discutand cu colegele de serviciu subiecte importante cum ar fi problemele lor sentimentale sau legate de calorii – ceea ce inseamna acelasi lucru. cand se plictisesc prea tare, fac ce fac si se lasa regulate de sefi, ceea ce le procura delicioasa betie de a-si baga picioarele in viata altora. Pentru o femeie, asta-i cea mai frumoasa promovare. cand distruge viata cuiva, o femeie vede intr-o asemenea isprava dovada suprema a spiritualitatii ei: Bag zazanie, deci am suflet, gandeste ea.”

Vedeti de ce am spus ca Pretextat Tach e persuasiv? Pentru ca as spune ca m-ar fi convins si de data asta, daca nu as fi femeie.

Uimire si cutremur

Uimire si cutremur – Amelie Nothomb

” Copil fiind vroiam sa devin Dumnezeu. Foarte repede am inteles ca ceream prea mult si-am mai turnat putina agheasma in vin: aveam sa fiu Isus. Mi-am dat seama curand ca aveam o ambitie excesiva si am acceptat sa ‘ma fac’ martir cand voi fi mare. Adulta am hotarat sa fiu mai putin megalomana si sa lucrez ca interpreta intr-o companie japoneza. Vai, era prea mult pentru mine si a trebuit sa mai cobor o treapta, devenind contabila. Nimic insa nu putea incetini fulgeratoarea mea coborare sociala. Am fost asadar mutata pe post de a cincea roata la caruta. Din nefericire -ar fi trebuit sa-mi dau seama- a cincea roata la caruta, pentru mine, tot prea mult era. Am fost atunci investita cu misiunea finala: curatarea budelor.”

Profilul cititorului

Despre cititori in viziunea lui Pretextat Tach (Amelie Nothomb – Igiena asasinului)

“Exista nenumarati oameni care duc sofisticarea pana acolo incat citesc fara sa citeasca. Strabat cartile ca niste oameni-broasca fara sa inghita strop de apa”

“Nu esti niciodata acelasi dupa ce ai citit o carte, fie ea si modesta precum cele ale lui Leo Malet: si un Leo Malet te schimba. Dupa ce ai citit un Leo Malet, nu mai privesti o fata in impermeabil cu aceiasi ochi ca inainte. A, pai e foarte important! Schimbarea privirii, asta-i marea noastra opera (a scriitorului-nota mea)!”

“in fond, oamenii nu citesc; daca citesc nu pricep; daca pricep, uita”

“Cititorului ii trebuie un anus, ca scriitorul sa-l incalece.”

Cum se citeste:

“[...] eu, unul, citesc cum mananc: ceea ce inseamna nu numai ca e un lucru de care am nevoie, ci mai ales ca intra in compozitia mea si o modifica. [...] cei mai multi ies din Proust sau din Simenon la fel cum au intrat, fara sa fi pierdut vreo farama din ce erau si fara sa fi castigat vreo farama in plus.”

De ce scrisul e daunator?

“Scrisul isi baga picioarele in tot si in toate: gandeste-te la copacii care trebuie doborati pentru hartie, la spatiile care trebuie gasite pentru stocarea cartilor, la cati bistari costa tiparirea lor, la cati bistari ii vor costa pe eventualii cititori, la plictiseala pe care o vor simti acesti nefericiti citindu-le, la vinovatia incercata de nenorocitii care le vor cumpara si nu vor avea curajul sa le citeasca, la tristetea imbecililor cumsecade care le vor citi fara sa le inteleaga, in sfarsit si mai ales, la infumurarea prosteasca a conversatiilor ce vor urma dupa citirea sau necitirea lor.”

Cum sa fii un bun scriitor

Pe Amelie Nothomb nu pot sa o citesc decat pe nerasuflate. Sunt indragostita de romanele ei si e printre putinii scriitori carora le-as reciti romanele. Chiar la trei zile dupa ce am terminat “Igiena asasinului” am inceput sa o recitesc. Nici mie nu-mi vine sa cred ca fac asta pentru ca nu suport sa citesc de doua ori o carte, sau sa vad de doua ori un film.

“Uimire si cutremur” a fost primul ei roman citit de mine, pe care l-am devorat pe loc. Plina de talent, spirituala, ironica, insolita te capteaza inca din primele randuri. “Antichrista” e un amestec de umor si rautate care te surprinde. A.N. e delicioasa!

Pretextat Tach (Igiena asasinului) e unul din cele mai controversate personaje intalnite. Intalnesti multe contradictii ale “normalului” in mintea acestuia, si iti vine sa cedezi in fata viziunii lui datorita convingerii cu care-si sustine ideile.

Am sa incep cu reprezentarea scriitorului:

“Cum ai vrea dumneata ca un scriitor sa fie pudic? E meseria cea mai impudica din lume: prin stil, idei, poveste si cercetari, scriitorii nu vorbesc niciodata decat despre ei insisi, ba, colac peste pupaza, se mai folosesc si de cuvinte. [...] scriitorii sunt obsceni; altminteri ar fi si ei contabili de tren, telefonisti, intr-un cuvant, oameni respectabili.”

“Dar n-ajunge sa ai pana buna sa fii scriitor. [...] trebuie sa ai boase. [...] boasele sunt capacitatea de rezistenta a unui individ la reaua-credinta a mediului. [...] Trebuie sa ai scula. [...] Scula inseamna capacitate creatoare. Putini sunt oamenii in stare sa creeze cu adevarat. cei mai multi se multumesc sa-si copieze predecesorii [...]. mai e nevoie de buze. Buzele au doua roluri. Mai intai ca preschimba cuvantul intr-un act senzual. ti-ai imaginat vreodata ce ar fi cuvantul fara buze? ar fi ceva de o raceala tampa, de-o uscaciune fara nici o nuanta… Al doilea rol este chiar mai important: buzele inchid gura cand ceva nu trebuie rostit. si mana are buzele ei, care o impiedica sa scrie ce nu trebuie scris.[...] …iti mai trebuie ureche si mana. Urechea e ca sa intelegi. [...] Mana-i ca sa te umpli te placere. [...] sa scrii fara placere e imoral. Scrisul poarta in sine toti germenii imoralitatii. Singura scuza a scriitorului este placerea. Un scriitor care n-ar simti placerea ar fi la fel de dezgustator ca un ticalos care ar viola o fetita fara nici o satisfactie..

[...] Mana este sediul placerii de a scrie. Si nu-i singurul: scrisul te face sa traiesti placerea cu pantecele, cu sexul, cu fruntea si cu maxilarele. [...] cand creeaza ceea ce are nevoie sa creeze, mana freamata de placere, devine un organ genial. [...] mana aluneca singura fara sa ceara parerea creierului. [...] Mana incearca in astfel de momente o voluptate asemanatoare, inrudita, fara indoiala, cu a calului apucat de nabadai sau a intemnitarului care evadeaza. Pe de alta parte, se impune inca o constatae: nu-i oare tulburator ca, si cand scriem, si cand ne masturbam, intrebuintam acelasi instrument, mana?”