Cerul – exercitiu de imaginatie

Sunt locuri in care pamantul nu are nimic de aratat. Banalul e mai sarac decat actele de caritate ale unui nepasator si daca nu s-ar completa cu impalpabilul, cu cerul care mereu ne poate capta atentia cu ceva, i-am pune etichete negative: searbad, stins, insignifiant.

Atunci cand sunt suparata, chiar dezgustata de imprejurul meu, si nu ma mai multumeste nimic, abandonez pamantul si grijile laice si imaginatia ia forme celesti. Calatoresc, nu pe pamant, nici aproape de pamant ci departe in bezna nemarginitului, aproape de zei. Inima-mi canta, trupu-mi freamata, buzele soptesc dar ele nu-mi mai apartin. Sunt doar aer.

Asa ceva nu se poate poza, insa inceputul da.